Schwabenplatte – simbolul coloniștilor șvabi din Banat

Este sfârșitul secolului al 17-lea, iar dominația otomană din estul Europei a luat sfârșit. Habsburgii au acum o misiune grea, aceea de a reconstrui teritoriul și de a-l securiza. Începând cu 1712 se estimează că între 100.000 și 400.000 coloniști din Șvabia, Alsacia sau Lorena au fost recrutați voluntar pentru a se muta în noile teritorii administrate de Sfântul Imperiu Romano-German.

În timpul conducerii lui Claudius Florimond de Mercy, președintele administrației imperiale din Banat (1716 – 1734) se estimează că aproximativ 3500 familii s-au stabilit în Banat, în 60 localități. O bună parte dintre ei au venit pe Dunăre, cu ambarcațiunile Ulmer Schachtel (Cutii de Ulm). Acest termen era folosit pentru ambarcațiunile construite din lemn de brad, cu spații de dormit pe punte, care erau folosite doar la navigarea în aval. Termenul de Ulmer Schachtel era folosit peiorativ de către locuitorii din zona Stuttgartului la adresa industriei construcției de ambarcațiuni din Ulm. Autoritățile vamale austriece le numeau Schwabenplatte (barje șvăbești), sub același nume fiind cunoscute și pe Tisa sau Bega.